Atacul de panică

Ajungem des la spital cu durere in zona toracica anterioara, cu palpitatii, senzatii de sufocare, vertij, cu sentimentul iminient al mortii.
Suntem supusi unor verificari (tensiune, ekg), analize de sange, si diagnosticati cu Atac de Panica. Suntem indrumati catre sectia de psihiatrie si in cel mai fericit caz, cineva bine intentionat, ne recomanda sa consultam un psiholog.
Plecam, simtindu-ne neintelesi si incorect diagnosticati si …..cu o noua teama…..sunt oare nebun? De ce m-a trimis la psihiatru? Gandul imi da fiori….
La urmatorul episod de Atac de Panica aleg alt spital. Si scenariul se repata, cu mici variatiuni.

Daca patru dintre simptomele descrise in manualul DSM sunt prezente avem de-a face cu un atac de panica: palpitatii, transpiratii, tremor sau trepidatii, senzatii de scurtare a respiratiei sau de strangulare, senzatii de sufocare, durere sau disconfort precordial, greata sau detresa abdominala, ameteala sau vertij, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierede controlul, de a nu , frica de moarte, parestezii, frisoane sau valuri de caldura. Debuteaza brusc, escaladeaza rapid, si este adesea acompaniat de sentimentul de pericol sau moarte iminenta si dorinta de a scapa.
Consultul psihiatric si psihoterapeutic sunt, poate, ultimile catre care ne indreptam.

Share this Post:

Lasă un răspuns